Dupa o sumara reorganizare post-hibernala a catrafuselor aruncate in magazia din curte mi-am pregatit sculele necesare, care pot fi vazute in poza 1 (scule).
- o bormasina de banc cu menghina de precizie, folosita si pe post de freza
- un slefuitor electric, pentru slefuirea suprafetelor orizontale
- o bormasina mobila fixata de bancul de lucru printr-un suport, pentru slefuirea capetelor
- un fierastrau pendular transformat in fierastrau de masa,necesar pentru taierea sipcilor
- creion, pentru trasat si insemnari pe lemn
- burghiu pentru balamale de 26mm
- freza concava de 35mm, pentru tesirea gaurilor.
- rigla pentru masurat si trasat
- subler, asta nu este necesar, doar ma laud ca stiu sa lucrez cu el
- din poza lipseste un burghiu pentru lemn, de 10mm
Poza 2 (materiale), poza din categoria "ghice ce obiect nu are ce cauta in aceasta poza" prezinta materiale necesare.
Pentru cei care au ghicit, felicitari


- lemne pentru gratar de esenta tare, de regula din astea selectez bucatite mai drepte si mai late pentru a mesteri unele rack-uri mai mici de pina la cinci pipe, celelalte isi urmeaza destinatia fireasca... gratarul
- sipca de fag, una pentru partea de jos si alta mai subtire pentru partea de sus
- bagheta cilindrica din lemn de fag cu diametru de 10mm pentru sustinatorile verticale
- inele de draperii din metal anticizat, set de 10 bucati
- spray cu vopsea negru mat
- aracet pentru fixarea partilor din lemn
- rasini epoxidice pentru fixarea inelelor de draperie
- smirgel pentru slefuitorul orizontal si pentru bormasina
- bere.... pentru inspiratie sau curaj, depinde.
In poza 3 sint niste, nu stiu cum se numesc exact, mici buretei autoadezivi ce vor fi atasati sub sipca de baza pentru a nu zgiria mobila pe care se va aseza suportul.
Procesul de faurire este destul de clar pentru cineva care chiar doreste sa se apuce de treaba asta, iar pentru cei care citesc acest post doar asa pentru cultura generala, nu are relevanta.
Secrete nu sint foarte multe:
- De preferat sa se utilizeze lemn de esenta ceva mai tare, fag sau stejar. Se prelucreaza mai greu, dar arata mai bine cind este finisat.
-Inelele mascheaza imperfectiunea gaurilor, iar daca sint gindite spre a fi folosite de la inceput nu mai este necesara utilizarea frezei pentru tesirea gaurilor, grosimea de 6 milimetri a inelului, coroborata cu gaura data cu burghiul de balamale asigurind o adincime suficienta pentru orice pipa. Mie, ideea folosirii inelelor mi-a venit dupa ce am tesit gaurile si nu mi-a placut ce a iesit.
- Latime sipcii de baza fiind foarte mica, aproximativ 6 cm ( nu am gasit nicaieri sipci de fag mai late, decit niste praguri de usi din stejar, late de 10cmm dar care aveau o zona frezata care se potrivea ca nuca-n perete), nu a fost posibila utilizarea unor sustinatori perfect verticali, de aceea gaurile au fost date la 45 de grade atit in sipca inferioara cit si in cea superioara. Asta a fost o operatie ceva mai dificila si care nu poate fi realizata decit utilizind o bormasina de banc cu masa reglabila, facuta "la mina" are putini sorti de izbinda. Pentru a-i asigura stabilitate ansamblului, s-a montat si un sustinator vertical care porneste de la jumatatea sipcii superioare (poza final3).
- Pentru a permite rezemarea mustiucului pe sipca de sus, s-a folosit freza pentru a crea niste mici adincituri cu o forma placuta si ergonomica.
- Rasina epoxidica trebuie sa fie una care dupa uscare sa fie transparenta, pentru ca aplicarea inelelor se face la sfirsit, cind suportul este deja vopsit.
I-mi este destul de greu sa calculez costul materialelor utilizate (pentru multe dintre materiale nu mai stiu preturie, important este ca toate se gasesc la Hornbach), poate ca adunate ajung la valoarea unui suport fara pretentii cumparat de gata. Dar daca este un hobby ce-ti permite sa te retragi undeva cu propriile-ti ginduri, chiar ca nu conteaza.
Celor interesati sa se apuce de treaba, le urez succes.