de Twain » 02 Mai 2009, 16:49
[attachment=0]
Best Brown Flake este un tutun achizitionat in martie. Este comercializat in acea cutie rectangulara specifica blendurilor Samuel Gawith. Este Virginia pura.
Mirosul la deschidere este dulce, fructat, foarte apetisant. Umiditatea tutunului este destul de ridicata, se simte clar la mana, asa ca trebuie lasat la uscat intre 30 si 60 de minute inainte de aprindere. Cea mai buna metoda de uscare cred ca este cea in pipa: se umple vatra cu flake-uri si se "uita" acolo cam o ora. Altfel, flake-urile devin sfaramicioase si nu mai pot fi impaturite fara sa se rupa.
[attachment=1]
Am fumat prima oara acest tutun in timp ce conduceam prin traficul bucurestean. Nu sunt genul care se enerveaza usor la volan, m-am adaptat din mers la aglomeratia crescanda a ultimilor ani si am deprins obiceiul sa imi iau o marja de timp suficient de mare cand trebuie sa ma deplasez dintr-un loc in altul. Totusi, in ziua cu pricina, eram un pic "capsat" din cauza greutatii deosebite cu care se deplasa coloana in care eram prins. Scos din rabdari, am profitat de una din desele opriri pe care trebuia sa le fac, mi-am scos pipa din buzunar, am indesat cu nervi in ea un flake impaturit (n-am avut unde sa-l faramitez, asa cum obisnuiesc eu sa fumez flake-urile) si l-am aprins cu sete la urmatoarea oprire.
Poate n-o sa va vina sa credeti, dar aroma si gustul pe care le-am experimentat in clipele urmatoare au fost atat de bune incat au avut asupra mea un efect de calmare aproape miraculos. M-am relaxat atat de tare incat, tacticos, am depliat sprijinitoarea pentru cotul drept, m-am lasat pe spate in scaun si, linistit, am inceput sa-mi savurez pipa complet rupt de vacarmul in mijlocul caruia ma aflam. Desi eram in intarziere, aproape ca mi-a parut rau cand am ajuns la destinatie, peste aproximativ trei sferturi de ora, din cauza ca mai aveam inca tutun nears in pipa.
In fine, astazi, profitand de vremea ploioasa de afara, mi-am propus sa repet experienta acasa, in liniste si calm. De data asta am folosit o pipa ceva mai pretentioasa, o Chacom Army cu un mustiuc mai deosebit, de care m-am indragostit la prima vedere acum vreo doi ani, cand am vazut-o in raftul magazinului.
[attachment=2]
Incercand sa imit cat mai bine conditiile avute anterior, la volan, am pus in pipa flake-urile indoite si nu faramitate. Aprinderea a mers mai greu, dar ma asteptam la asta, pentru ca oricine stie ca asa se intampla cand flake-urile sunt impaturite. Si reaprinderile au fost destule, dar, cam dupa jumatatea bolului, arderea s-a uniformizat si pipa nu s-a mai stins decat in rarele momente cand am mai lasat-o din mana ca sa-mi vad si de alte maruntisuri prin casa. Tot timpul pipa a fost calda, dar nu s-a incins niciodata pana la nivelul acela la care trebuie lasata sa se raceasca. La final, in vatra a ramas un scrum sare-si-piper, cu aparenta grunjoasa.
BBF este inca un blend bazat numai pe Virginia care imi place, chiar mai bun decat Full Virginia Flake, pe care l-am recenzat in urma cu cateva zile. Am mai afirmat pe acest forum ca nu sunt un impatimit al Virginiilor, dar se pare ca Samuel Gawith incearca sa-mi schimbe preferintele in domeniu. Gustul este placut, dulceag, cu aroma specifica de tutun bun, oarecum amestecat cu nuante de aluna sau de nuca. Este destul de pregnant, se simte foarte bine si evolueaza catre jumatatea bolului spre o aroma lemnoasa, amintindu-mi de mirosul sevei proaspete de copac.
In privinta nicotinei, n-am observat nici un fel de reactie a organismului, ceea ce ma face sa cred ca este un tutun destul de usor.
E un blend foarte bun pentru amatorii de Virginia. Celor pasionati de Latakia, insa, le recomand sa-l introduca in circuitul lor obisnuit, macar o data pe saptamana, asa, pentru a elimina plictiseala.
Desi inca nu pot spune ca am devenit si eu un membru al "Clubului Virginiilor", in acest moment sunt convins in proportie de 80% ca voi mai cumpara o cutie de BBF in viitorul apropiat.