de Passepartout » 03 Aug 2014, 12:48
Mixture Melange
[color=#0000FF]Este un tutun cu o istorie impresionantă - creat după reţeta originală a lui Earl Baldwin (the first) of Bewdley, prim-ministru al Angliei (1935-1937). De fapt, atunci a intrat „în legalitate” ca marcă recunoscută, iniţial (înainte de primul război mondial) fiind creat special pentru Reverentul Catedralei Barony din Glasgow, Dr. John White; la acea vreme minunata mixtură neavând un nume. Numele Presbyterian, pus de „naşul” Earl Baldwin, este inspirat pe fondul acestei istorii adevărate a Reverentului John White, de religie Presbiteriană (o combinaţie a celor două religii creştine Calvinistă şi Protestantă).
Cu toate că pe lateralul capacului cutiei scrie „Made in EU”, eu am procurat o cutie rotundă metalică 50g din State – în Europa mi-a fost imposibil să găsesc aşa ceva. Mai mult, în interiorul cutiei am găsit un carton ce are menirea de a etanşeiza, carton pe care este făcută o prezentare a tutunului în limba germană – cei care se ocupă de această mixtură a zilelor noastre fiind Compania Planta- iată aşadar un tutun plimbat din bătrâna Europă în Americi, pentru ca mai apoi să revină la origini şi să poposească glorios într-una din pipele mele.
Poza de pe capacul cutiei (culoare albă pe fond albastru marin) reprezintă Catedrala Barony.
Nici nu am desfăcut bine cutia şi am fost impresionat de aroma care a venit din interior - nu cred că o pot descrie – aer tare de munte...amestecat cu o notă medievală – chiar dacă nu am trăit în evul mediu, îmi las imaginaţia să zburde! Calitatea mixturii este desăvârşită, un tutun mediu spre tare (la final), arde excelent, uniform, lăsând în urmă o cenuşă fină, aproape albă. Un tutun englezesc atât la atingere cât şi la pipat, un englezesc pur, adevărat pe care l-aş fuma fără întrerupere fie în lungile seri de iarnă, fie în ploioasele dimineţi de toamnă târzie. Un tutun de solitudine şi de amintiri – este tutunul care nu te „îmbrobodeşte” cu arome, astfel gîndurile se profilează strict pe pipat - tutunul adevărului, domnilor!
Tăietura este grosieră, fapt care adaugă un plus de „old but gold”. Virginia din din plin – o proporţie de 70-80% (din State) , amestecată aproape perfect cu Latakia din Macedonia.
Un tutun care merită fumat într-un bol mare, în timp ce aroma lemnului ars în şemineu sau sobă s-ar împleti de minune cu aroma interesantă emanată de pipă. Tutun cu o umiditate relativă peste medie, are o particularitate – după primele 10-15 fumuri gustul devine din ce in ce mai dulceag, deşi iniţial nu te aştepţi la o aşa surpriză plăcută; acestă „dulcegărie” persistă preţ de câteva minute bune după ce pipa a trecut să se odihnească.
Un bol mare cu Presbyterian, arde aproape o oră nestins – dacă savurezi întreaga quintesenţă fără să o poetizezi. Poate fi compensat cu o cafea tare - cu miros fin, cu un ceai negru sau cu un vin roşu foarte aspru. Papilele gustative sunt încoronate cu un gust ameţitor, indescifrabil şi dulceag mai apoi, fără să se resimtă prin pişcăturile cunoscute ale tutunului de Latakia. Este care va să zică un tutun pe care i l-aş fi recomandat doctorului Watson, când trebuia să cugete la un caz nou, o mixtură nobilă, fină, cu personalitate. Presbyterian-ul îl recomand începătorilor, care încă nu şi-au format o părere despre latakia – acest tutun poate fi un punct de inflexiune în alegerile lor viitoare; îl recomand celor care preţuiesc latakia şi tutunurile englezeşti - vor descoperi noutăţi şi variaţiuni foarte interesante unui simţ de gentilom.
Personal, i-am găsit punctul culminant, fumâdu-l într-o pipă de briar Peterson – Hudson, cu bol mediu, amestecat cu două cristale absorbante, dimpreună cu o cafea Arabica, făcută pe aragaz la ibric.[/color]
- Fişiere ataşate
-
-
-