Pipe & Cigar Club Bucureşti

Desi nu sunt amator de aromatice si, cu atat mai mult, de vanilie, Stanwell Vanilla este unul dintre tutunurile bune ale acestei clase. Taietura groasa, tipic daneza, cavendish-ul de cea mai buna calitate, amestecul aromelor de vanilie si ceva smochine uscate fac din tutunul asta un fel de desert, in cazul in care te-ai ostenit toata ziua cu latakii. Mai mult, are o doza de virginia foarte bine aleasa, care asigura o ardere aproape constanta. Pe finalul bolului devine putin cam acru, dar merge...daca tragi mai incet, poti avea ocazia unei fumate de exceptie.

Fiind un pasionat al tutunurilor Vanilla, pot sa spun ca acest tutun este unul de calitate buna, dar nu exceptional. Ultima data cand l-am luat l-am lasat putin la invechit dar dupa ce aroma s-a pierdut a devenit putin cam neplacut asa ca dupa cateva fumuri trase am aruncat tutunul (noroc ca era punga aproape gata).

Am avut şi eu un plic din acest tutun. Cred că mi-au trebuit 2 ani ca să-l termin.
Într-adevăr, e bun ca desert - vorba lui augustinus - dar am observat că nu trebuie exagerat.
Este cam prea dulce pentru gustul meu (uneori mi se părea greţos de dulce) şi ciupeşte rău de limbă la cea mai mică neatenţie.

Din tot ce mi-am comandat in ultima vreme, tutunul acesta a devenit repede preferatul meu. Intredevar daca ar fi numai dupa mine, acum cred ca as alege in permanenta ceva cu latakia, dar cum nu pot sa fumez pipa de unul singur ... tutunul asta acopera toate neajunsurile fumatului in jurul altora.

Este bun, dar mi se pare mai curand un tutun de fumat in public, printre persoane care nu suporta aromele prea puternice izvorand din pipa. Pana acum am obtinut numai reactii gen "o, vanilie, ce bine miroase" Sotiei ii place foarte mult cum miroase, pot sa fumez cu ea in camera fara probleme. Personal, din vaniliile incercate mi-a placut mai mult Skandinavik Vanilla. Dar din ce se gaseste la noi e o optiune buna, pacat ca il tot scumpesc.

La inceput mi-a placut acest tutun, cu timpul am ramas la un singur aromatic pentru ocazii sociale, un WO Larsen Signature. Insa mai aveam Stanwell Vanilla printr-o cutie pe care nu am mai deschis-o de cateva luni, cutia sta intr-un humidor cu restul tutunurilor. Am fumat ieri pentru ultima oara si am aruncat totul. Din pacate la jumatatea blolului a inceput sa dezvolte un gust de amoniac. Am citita ca unele tutunuri (in special cele aromatice) isi pastreaza artificial nivelul de umiditate prin imbibarea cu o substanta chimica. Chiar daca nu ar fi fost gustul straniu de amoniac nu consider ca merita recomandat acest tutun. Mirosul lasat in camera este unul foarte placut dar gustul este unul artificial chiar si la sfarsitul bolului. La aromaticele bune, nota camerei este una aromata dar gustul dezvoltat este de tutun este unul placut in special de virginia.
Un mare dezavantaj al acestui tutun este si pretul - 100 de grame este cu 10% mai ieftin decat aceasi cantitate de WO Larsen. Si atunci de ce sa il mai cumparam?
In concluzie este un tutun care nu merita sa poarte numele pipelor Stanwell.

Un tutun excesiv de dulce si de ... chimic. Am distins o groaza de arome numai vanilia cel mai putin. Parca era imbibat in bauturi alcoolice, lichior, rom, coniac si multa dulceata. A trebuit amestecat deoarece am avut aceiasi senzatie ca dupa ce mananci multa dulceata-un gol in stomac. Nota de camera foarte apreciata de sotie si de restul lumii.

Am cumparat acest tutun din Germania datorita review-ului pozitiv de pe tobaccoreview si datorita faptului ca sora lui "melange" a fost unul din primele mele tutunuri de incepator in ale pipei.
Cutie rotunda cu filet cu imaginea serigrafiata pe ea si cu sigla Stanwell in relief. Aceasta atentie deosebita asupra ambalajului mi-a transmis mesajul unui tutun de calitate spre deosebire de cei mai multi producatori care prefera sa foloseasca cutii de tabla pe care lipesc un autocolant cu denumirea marcii,tipului, etc. Aceasta atentie sporita asupra ambalajului nu am regasit-o decat pe la MacBaren sau WO Larsen.

Cam atat cu impresiile bune.

La deschiderea cutiei regasim un amestec de frunze brune inchise cu bej (gen Radford Sunday's Fantasy)cu un miros interesant de fructe de padure si ceva flori de ceai, miros care sa va regasi in gustul fumatei. DAR... unde e vanilia? Este si ea pe acolo ascunsa in virtejul de arome si trebuie cautata pe indelete. As fi denumit acest amestec cu "madame q" datorita aromei florale care ma duce cu gandul la parfumurie folosite de bunica mea pe vremuri si cantitatii mici de nicotina. Acest tabac s-ar potrivi de minune unei femei intre doua virste, un pic nonconformista si de comitet dar in nici un caz unui barbat.

PS . Arde greu si zapaceste limba si cerul gurii. Recomandat "masochistilor"