salutari
Scris: 28 Ian 2014, 17:32Buna ziua tuturor, va multumesc pentru acceptarea ca membru. Am mai incercat o data sa aplic pentru a deveni membru, in urma cu aproximativ o luna, insa nu a functionat, probabil mail-ul meu a trecut neobservat. De data aceasta e totul in regula si tin sa va multumesc din nou pe aceasta cale.
Sunt din Bucuresti, am 33 ani, am absolvit facultatea de biologie si sunt consultant pe probleme de mediu. Ma tenta ideea unei pipe de mult timp, insa eram victima mitului cum ca fumatul pipei intra oarecum in categoria activitatilor de lux, restrictive financiar. Pana cand un coleg de servici mi-a facut cadou o pipa cu care incercase sa se apuce, insa dupa o luna a renuntat, datorita faptului ca se stingea prea repede cand nu tragea din ea. Am in prezent 4 pipe, doua ieftine de cires si doua ieftine de briar, si planific o investitie apropiata in cateva pipe de calitate. Am reusit sa ma conving sa demolez respectivul mit dupa ce am inceput sa fumez din pipa, aproximativ cu 4-5 luni in urma, facand tot ce nu trebuie sa faca un incepator: am indesat, sau nu am tasat cum trebuie tutunul, am pufait ca o locomotiva, am parlit o pipa si limba personala, m-am incapatanat, am apris aceeasi pipa de 4-5 ori in decursul aceleiasi zile, etc. Ca fumator inrait, de tigarete tari (Marlboro rosu lung) sau de tigari rulate (Drum sau alte zware sau halfzware), depaseam de multe ori 2 pachete pe zi, mai ales in zilele cu predari de rapoarte si ore suplimentare stivuite peste norma zilnica.....si in prezent constat ca am reusit sa schimb fumatul "de stress"cu fumatul de "relaxare". Fumez la fel de mult, cantitativ, insa mai de calitate, fumez mai rar, dar mai lung, reusesc sa imi procur un minim de 60 minute pe zi de "relache" total cu pipa in mana, si, datorita acestui sport "de lux", constat ca am scazut cheltuielile viciului la jumatate, crescand calitatea. Astept cu interes ce alte paradoxuri imi va mai descoperi fumatul de pipa.
Sotia mea. fumatoare la fel de inraita ca si mine, a renuntat la fumat cu un an si mai bine in urma, avand ulterior oarecare controverse asupra fumatului in casa. Se pare ca pipa a rezolvat si acest aspect, atata timp cat raman la aromatice acasa.
Tutunuri: iubesc latakiile, in general SG, ca si alte amestecuri dubioase si cu review-uri contrare, de la acelasi domn, intre care as aminti Westmorland, care este in general pe primul loc in lista zilnica (dintre aceleasi amestecuri neortodoxe, voi incerca Gousemore cat de curand). Pe locul doi, dar mult in urma, amestecurile cu Per, din care am incercat Hyde Park (reactie repelenta, initial, ulterior, interesanta, o aroma de care mi se face dor la cateva zile). Pe locul trei, aromate slabe. din care din pacate gasesti ceva cu greu la noi, aromat fiind considerat de catre comercianti ceva cu efect de odorizant auto. Pe astea le pastrez fie pentru servici, fie pentru momente de fumat in compania altor persoane, ca sa evit comentarii in contradictoriu. In afara de Borkum Riff black cavendish, nu am reusit sa gasesc nicium aromat care sa se apropie cat de putin de gustul meu (si nici acesta nu o face cum trebuie), asa ca astept sugestii.
Ca si probabil o mare parte dintre dv, ma lovesc de cliseul frecvent din partea nefumatorilor de pipa legat de imagine, cand 99% dintre persoane incearca sa asocieze gestul/viciul cu o imagine, atitudine, etc. Sunt doar un fumator, nu tin sa fiu luat drept altceva. E interesant ca, din pacate, un fumator de pipa intoarce mai multe capete si mai multe priviri contrariate pe strada decat un fumator de "mix-uri euforice vegetale", de exemplu, care este aparent considerat o aparitie normala, dar mai putin frecventa.
Well, cam atat pe moment, nu vreau sa epuizez tot din primul mail, probabil m-am lasat purtat de emotia acceptarii si am postat tot ce adunasem de la prima tentativa de inscriere in club.
O seara frumoasa tuturor, fum rece si experiente frumoase in viciul comun.
Sunt din Bucuresti, am 33 ani, am absolvit facultatea de biologie si sunt consultant pe probleme de mediu. Ma tenta ideea unei pipe de mult timp, insa eram victima mitului cum ca fumatul pipei intra oarecum in categoria activitatilor de lux, restrictive financiar. Pana cand un coleg de servici mi-a facut cadou o pipa cu care incercase sa se apuce, insa dupa o luna a renuntat, datorita faptului ca se stingea prea repede cand nu tragea din ea. Am in prezent 4 pipe, doua ieftine de cires si doua ieftine de briar, si planific o investitie apropiata in cateva pipe de calitate. Am reusit sa ma conving sa demolez respectivul mit dupa ce am inceput sa fumez din pipa, aproximativ cu 4-5 luni in urma, facand tot ce nu trebuie sa faca un incepator: am indesat, sau nu am tasat cum trebuie tutunul, am pufait ca o locomotiva, am parlit o pipa si limba personala, m-am incapatanat, am apris aceeasi pipa de 4-5 ori in decursul aceleiasi zile, etc. Ca fumator inrait, de tigarete tari (Marlboro rosu lung) sau de tigari rulate (Drum sau alte zware sau halfzware), depaseam de multe ori 2 pachete pe zi, mai ales in zilele cu predari de rapoarte si ore suplimentare stivuite peste norma zilnica.....si in prezent constat ca am reusit sa schimb fumatul "de stress"cu fumatul de "relaxare". Fumez la fel de mult, cantitativ, insa mai de calitate, fumez mai rar, dar mai lung, reusesc sa imi procur un minim de 60 minute pe zi de "relache" total cu pipa in mana, si, datorita acestui sport "de lux", constat ca am scazut cheltuielile viciului la jumatate, crescand calitatea. Astept cu interes ce alte paradoxuri imi va mai descoperi fumatul de pipa.
Sotia mea. fumatoare la fel de inraita ca si mine, a renuntat la fumat cu un an si mai bine in urma, avand ulterior oarecare controverse asupra fumatului in casa. Se pare ca pipa a rezolvat si acest aspect, atata timp cat raman la aromatice acasa.
Tutunuri: iubesc latakiile, in general SG, ca si alte amestecuri dubioase si cu review-uri contrare, de la acelasi domn, intre care as aminti Westmorland, care este in general pe primul loc in lista zilnica (dintre aceleasi amestecuri neortodoxe, voi incerca Gousemore cat de curand). Pe locul doi, dar mult in urma, amestecurile cu Per, din care am incercat Hyde Park (reactie repelenta, initial, ulterior, interesanta, o aroma de care mi se face dor la cateva zile). Pe locul trei, aromate slabe. din care din pacate gasesti ceva cu greu la noi, aromat fiind considerat de catre comercianti ceva cu efect de odorizant auto. Pe astea le pastrez fie pentru servici, fie pentru momente de fumat in compania altor persoane, ca sa evit comentarii in contradictoriu. In afara de Borkum Riff black cavendish, nu am reusit sa gasesc nicium aromat care sa se apropie cat de putin de gustul meu (si nici acesta nu o face cum trebuie), asa ca astept sugestii.
Ca si probabil o mare parte dintre dv, ma lovesc de cliseul frecvent din partea nefumatorilor de pipa legat de imagine, cand 99% dintre persoane incearca sa asocieze gestul/viciul cu o imagine, atitudine, etc. Sunt doar un fumator, nu tin sa fiu luat drept altceva. E interesant ca, din pacate, un fumator de pipa intoarce mai multe capete si mai multe priviri contrariate pe strada decat un fumator de "mix-uri euforice vegetale", de exemplu, care este aparent considerat o aparitie normala, dar mai putin frecventa.
Well, cam atat pe moment, nu vreau sa epuizez tot din primul mail, probabil m-am lasat purtat de emotia acceptarii si am postat tot ce adunasem de la prima tentativa de inscriere in club.
O seara frumoasa tuturor, fum rece si experiente frumoase in viciul comun.
