Pipe & Cigar Club Bucureşti

Si eu sunt un fan al mirosurilor de grajd. Cred ca acel domn era un batran nostalgic al vremurilor de aur ale pipei si tabacului. Arome asemanatoare am aflat si la alt tabac ce evoca spiritul acelor timpuri: Spillman Mixture de la E.Hoffman Company. Amandoua reusesc sa reinvie, cel putin asa am eu impresia, Zeitgeist-ul epocii (scuzati pleonasmul). Chiar daca nu l-am apucat, mirosul si aromele de lemn vechi, putred, balegar, rafturi cu carti jilave, sala de teatru igrasioasa imi sugereaza aceste imagini deja-vu, de parca sunt reminiscentele unei vieti anterioare. Exceptional ! Un tabac care depaseste notiunea materiala, nu mai conteaza calitatea ingredientelor - care sunt si ele demne de tot respectul - ci mesajul, starea pe care o induce. Multumesc, Jazzmoke !

E mult mai mult decat un "mediu englezesc". E ceva vechi, inchis, putrezit in aroma lui, ceva organic aproape, degradat, care te indeamna sa visezi, si sa te adancesti in gandurile tale cu pipa in coltul gurii. Asta daca ii dai atentie, daca esti mai superficial, il poti folosi si ca pe un tutun bun de toata ziua, fara sa observi detaliile care fac Merde de Cheval un tutun cu o aroma atat de interesanta si putin obisnuita.

Balegă de cal. L-aş pune pe acel raft al tabacurilor cu nume straniu, alături de Baby's Bottom de la Dunhill, pe care nu am avut încă plăcerea de a-l fuma. Vine într-o frumoasă cutie de dimensiuni generoase, cu un - fireşte - cap de armăsar pe etichetă. A fost unul dintre tutunurile de care tot auzisem, pe care l-am şi încercat la una din întâlnirile de acum ceva vreme. E altceva când stai să-l fumezi pe îndelete (mulţumesc şi pe această cale, Zudo).

Tutunul din cutie, tăietură ribbon, este ciudat de moale şi pufos, elastic, potrivit de umed. Frumos amestecul întunecat al latakiei şi cel cafeniu închis al virginiilor bine coapte. Mirosul este intens, puternic, nu a mixtură clasică abundând de latakie, ci de grajd din care caii tocmai au plecat, grajd umed, cu paie un pic mucede pe jos. Sau poate de pivniţă întunecoasă, cu zidurile măcinate de igrasie, dar atunci unde au fugit caii? O aromă old-school, ce poate fi delicioasă pentru unii, cumplită pentru alţii. Mă aşteptam să fie o mixtură grea, intensă, genul de tabac suprasaturat de vitamina N şi latakie, dar Merde de Cheval este altceva.

Se aprinde uşor şi arde până la final fără să apară vreo problemă, gustul este plin şi constant (un alt plus, în acest caz). Se face simţită puternic dulceaţa virginiei, fără acea astringenţă des întâlnită, peste care se suprapune inteligent şi inspirat aroma picantă şi uşor afumată de latakie, într-un întreg delicios. Categoric, genul de tutun pe care îl rezervi pentru ocazii cu adevărat speciale, dar dacă ai o rezervă suficientă poate fi un tutun cotidian. Excelent. Mirosul rămas în cameră e de fân umed, amestecat cu cel de tabac natural şi bun.

Merde de Cheval este un tutun excelent, unul dintre cele mai bune fumate până acum. Şi, lăsând la o parte falsa modestie, am trecut, cred, de sută. Excelent, recomandat, cu singurul amendament că poate cauza dependenţă.