Eu am, in majoritatea iesirilor mele, la indemana macar o pipa cu un plin de tutun si restul de trebuincioase. In cele mai multe cazuri, tind sa fac abstractie de cei din jur - daca nu dau de cineva curios, sau interesat, sau - mai rar - pasionat de arta fumului rece.
Cu toate astea, v-am povestit d-voastre de sectoristii extrem de curiosi de ce-mi ,,preparam'' in masina parcata a unui tovaras care ma adusese acasa, v-am povestit de jandarmul curios nevoie-mare de iarba care n-avea cum sa fie tutun, dom'le! din meerschaumul meu, v-am povestit de nenelul din birtul cu biliard care venise de undeva din diagonala, convins ca din coceanul meu provine un puternic miros de gaz. Am intalnit si oameni interesati de fumarea pipei, sau cel putin indulgent amuzati, din toate categoriile mentionate anterior, am fost depasit odata de un cuplu in varsta a carui parte masculina a recunoscut, vocal, ca aveam un meerschaum
... asa cum s-au gasit destui atarnai care sa glumeasca mai mult sau mai putin galagios -nu mai vazusera asemenea dihanie, probabil. Health freaks, cum zice DSM - pe a carui optiune as fi mers si eu - , iar, am intalnit.
Statistic, cei mai multi m-au lasat in pace. Au fost si oameni care au avut probleme cu pipa vizibila, cu pipa aprinsa sau cu mine - fumator de pipa, in mod expres. Un studiu sumar al microexpresiilor celor din jur mi-a aratat ca doar o parte din ei au si actionat in vreun fel ca sa-si exprime dezaprobarea.