Pipe & Cigar Club Bucureşti

E toamnă. Se aude în berărie tacul.
Bătrînii-ndeasă-n pipe tutunul cu futacul.
Castanu-n curtea şcolii primare e-ncărcat.
— Elvira, mai ţii minte hogeacul d-altădat' ?

În mai, cînd Cişmegiul de liliac se-mbată
Şi ceru-i de safire şi norii sunt de vată,
Pe podul ce imită stejaru-atît de bine
Prin scrijeliri în ciment, mă promenam cu tine.

Ce dulci şi dragi cuvinte îţi şopoteam supus,
Şi talia supţire eu ţi-o strîngeam nespus.
Păuni şi păunite p-aleile de tei
Păşeau, şi eu, iubire, te-asemuiam cu ei.

Cînta în chioşcul verde fanfara militară
Şi svon de mandoline te aromea spre seară.
Ce patimă nespusă cînd ochiu-mi îţi zărea
Pîn-la genunchi aproape pulpiţa sub dantea!

Cînd se stingea mireasma de dalii şi gherghine,
Urcam în odăiţă, cădeai pe pept la mine,
îţi desfăceai şireată corsetul cu şiret
Şi beţi de voluptate, citeam cîte-un sonet.

Uscat e liliacul şi veştedă e luna.
Se-mbată altu-acuma de gura ta, nebuna,
Un altul îţi ascultă delirul monoton
Cînd îi reciţi pierdută-n visări „Les sanglots longs..."

E toamnă. Se aude în berărie tacul.
Bătrînii-ndeasă-n pipe tutunul cu futacul.
Castanu-n curtea şcolii primare e-ncărcat.
— Ţii minte, adorato, hogeacul d-altădat' ?

Mircea Cărtărescu

Frumoasa poezie.
In general, scrierile lui Cartarescu ma lasa indiferent, ca sa nu zic ca imi produc o anume impresie negativa.
Dar poezia de mai sus are un irezistibil parfum de Bucuresti interbelic. Iar Cismigiul (cu "podul ce imita stejaru-atat de bine") e parcul meu "de suflet".
Multumiri pentru topic, Humidor.