Pipe & Cigar Club Bucureşti

Felicitari Mihai-Petrisor pentru cinstea de a ne reprezenta Clubul la concurs.


@Radu-Mihai: Nu atat emotiile, cat latakia din tutun. Oricum, cred ca a reusit o performanta personala extraordinara de a pipa latakia aproape 35 minute.

Tot respectul pentru Petrisor, colegul nostru, care a avut curaj, a spart ghiata; putem spune ca a scris in istoria piparilor romani " prima participare " la un asemenea concurs?
Te imbratisez Petrisor !!

Multumim colegului nostru, de aceasta data, pentru impartasirea experientei dobandite si a povestilor primului pipar roman prezent la un eveniment de acest gen.

In 2013 concursul international de fumat pipa se va apropia mai mult de noi. Pipele concurentilor se vor aprinde in Polonia, orasul Gmina Zielona Gora, in perioada 11 - 13 octombrie. Sunt cca. 1626 km de Bucuresti.
De acum, pentru ca a fost deschis drumul, poate reusim sa avem mai multi reprezentanti.

In primul rand vreau sa multumesc tuturor celor care au fost alaturi de mine virtual, prin comentarii pe forum, mesaje sms si ganduri bune. Timpul realizat de mine, 34 minute si 15 secunde a fost unul relativ nefericit, pentru ca la antrenamente am reusit un timp mult mai bun si chiar si in timpul concursului lucrurile pareau ca stau bine si ca o sa obtin un timp de aproximativ o ora, fapt care m-ar fi propulsat printre primii 50 - 75 de participanti. Din nefericire pentru mine am facut gafa nepermisa de a ma relaxa dupa primele 30 de minute si de a urma sfatul - de buna credinta si bine intentionat - al presedintelui CIPC (Alain Letulier) de a fuma "tare" in prima parte (30 minute) apoi sa las pipa sa arda singura.
Inceputul concursului a reprezentat un alt moment de panica pentru mine, pentru ca in secunda in care m-am asezat pe scaun, la masa la care am fost repartizat, mi-a venit tot stomacul in gat de emotie. Nu credeam ca o sa ma afecteze, insa clipa in care te sinti singur printre straini (si ei incordati si cu palmele transpirate) a cantarit destul de greu. Prin tehnici asiatice de respiratie si meditatie, dublate de gandul ca imi reprezint tara (si clubul) si nu am voie sa ma fac de ras plus "Tatal nostru" repetat in gand de cateva ori, am reusit sa-mi revin si sa nu ma trezesc descalificat chiar inainte de inceperea concursului. Un alt moment interesant a fost cel in care s-au stins luminile din plafon, pentru a permite concurentilor sa-si urmareasca mai usor jarul din pipa. Trairea mea personala in acel moment a fost echivalent cu experienta avuta cu o zi inainte cand m-am suit intr-un Roller-Coaster (Montaigne Russe) din parcul de distractii situat in vecinatatea locului unde se desfasura concursul, am urcat cu "trenuletul" pana in punctul de inaltime maxima si am realizat ca va urma "caderea" vertiginoasa si ametitoare - un traseu pe care oricat de frica mi-ar fi fost nu mai am cum sa evit sa-l parcurg ...
In alta ordine de idei, concursul in sine reprezinta in fapt un suport perfect pentru intalnirea fumatorilor de pipa din intreaga Europa, multi dintre ei participand numai de dragul distractiei si a ocaziei de a-si face noi cunostinte. Si inainte (la Cina de Gala) si dupa concurs (la masa de "consolare" oferita de presedintele federatiei spaniole) am cunoscut multe personalitati interesante din toate colturile Europei (si nu numai), cu care am schimbat carti de vizita si a ramas sa ne vizitam in anii urmatori.
La Cina de Gala organizata in seara dinaintea concursului am avut norocul de a-l intalni pe domnul Barnabas T Suzuki - un japonez care reprezenta prin functia detinuta intreaga Asie si care, conform cartii de vizita, este presedintele emerit al CIPC, adica presedintele comitetului organizatorilor evenimentului la care participam. Intrucat in afara de sotia domniei sale eram singurul din sala cu care a putut schimba cateva impresii in limba proprie m-am trezit beneficiarul unui capital de simpatie extraordinar, tradus in practica prin faptul ca am fost asezat intr-un colt al salii, alaturi de Greieras si de sotia lui - iar el alerga printre cei prezenti la eveniment, ii selecta pe cei pe care ii cunostea si ii aducea de mana sa imi fie prezentati. In urma publicitatii si onoarei nesperate datorate presedintelui japonez am ajuns - la zece minute de la momentul intrarii intr-o sala plina de necunoscuti, in care atat eu cat si Greierasul ne simteam stingheri - sa fac schimb de carti de vizita cu presedintele CIPC pe Europa - francezul Alain Letulier (si presedintele juriului de a doua zi), cu presedintele federatiei spaniole a cluburilor de pipa - barcelonezul Antonio Pascual Cadena (organizatorul local al concursului) si cu fotograful oficial al evenimentului, polonezul Henryk Rogalski (presedinte al federatiei poloneze si organizatorul concursului de anul viitor din Polonia).
Momentul premierii a fost si el "colorat": in sala se aflau o multime de participanti fistichiu imbracati - o explozie de culori, palarii, steaguri, esarfe, insigne, veste si chiar colane - care aplaudau, scandau si cantau pe rand in functie de natia echipei castigatoare (s-a inceput cu premierea pe echipe) si ma apoi in functie de nationalitatea celor care urcau podiumul (primii 10 concurenti individuali si primele 5 concurente individuale). Momentele in care m-am simtit ca pe stadion au fost cele in care a cantat toata sala, indiferent de nationalitate, pentru ca pe podium au urcat pe rand echipa Spaniei (gazdele) si campionul mondial (inclusiv al actualei editii a Campionatului european), Gianfranco Ruscalla.
Eviva España si Fratelli D'Italia au facut sa vibreze din incheieturi structura metalica de rezistenta a Pabellon del Futuro, mie ramanandu-mi doar dorinta si speranta de a incerca o revansa - eventual colectiva (pe echipa) daca mi se vor alatura si alti membri ai clubului - la Zielona Gora, in Polonia anului 2013 ...