Prima (1) este o Bradley Pipe Bruyere Extra 495, by Lorenzetti, o pipa straight, forma clasica, dar cu un joc de texturi la suprafata cum am vazut rar. Foarte bine pastrata si intretinuta, aratand ca noua, am dedicat-o virginiilor si s-a descurcat excelent cu unul dintre tutunurile mele preferate, Germains Mixture 7. Fumeaza usor, rece, n-am avut nici o problema cu ea. E o pipa fara filtru, avea in interior un condensator metalic pe care l-am scos de la bun inceput. Am destule experiente negative cu doua pipe cu condensator, nu mai imi trebuie.
Cea de a doua (2) – si marea surpriza – este o pipa Bristol, tot straight, cu bol apple si textura deschisa. Este cea mai buna pipa pe care am fumat-o vreodata (va ramane doar pentru latakii), excelenta din toate punctele de vedere, la fel ca si prima. Fum rece, potrivit de grea, cu o forma care se potriveste parca perfect in mana. Erinmore Balkan Mixture a avut parca un gust mai intens, mai bogat, mai complex fumat din Bristol, o declar fara ezitari cea mai inspirata achizitie. A detronat rapid atat primul meu Danske Club, cat si Ben Wade-ul cu care ma obisnuisem rapid.
[attachment=0]
