===Prolog===
Această carte îşi are geneza în unele lecturi şi cercetări pe care le-am făcut acum câţiva ani, referitoare la cauzele maladiei SIDA. Majoritatea oamenilor cred că SIDA se datorează unui virus, virusul HIV. Există, însă, un număr considerabil de oameni de ştiinţă disidenţi care pun sub semnul întrebării faptul că virusul HIV reprezintă cauza adevărată a maladiei SIDA. Unii chiar manifestă dubii în privinţa faptului că virusul însuşi a fost izolat. O carte excelentă care expune această controversă este „Re-Thinking AIDS” (Re-considerarea SIDA), de Robert Root-Bernstein, ISBN 0-02-926905-9, Editura Free Press, 1993.
Până acum, nu s-a hotărât niciodată dacă aşa-zisul „Virus HIV” cauzează sau nu SIDA. Există argumente puternice de ambele părţi. Unii, precum profesorul Duesberg, susţin că virusul există, însă că ar fi inofensiv. El scoate în evidenţă faptul că SIDA, în mod ipotetic, nu se dezvoltă decât după mulţi ani de la expunerea la virus. Acest fapt presupune ipoteza cum că ar acţiona un virus de tip „lenticular” (cu reacţie întârziată). Însă nu s-a descoperit niciun fel de „virus lenticular” care să cauzeze orice altă maladie la oameni. Potrivit lui Duesberg şi altora care împărtăşesc aceeaşi cauză, virusul HIV este doar o „pisicuţă”; infectarea poate determina unele simptome asemănătoare gripei, însă nu există efecte pe termen lung. Testele pentru virusul HIV nu verifică de fapt prezenţa efectivă a virusului. Ele testează, mai degrabă, dacă o persoană a dezvoltat anticorpi împotriva virusului. Însă în cazul altor virusuri, dezvoltarea de anticorpi înseamnă, în general, faptul că individul a dezvoltat cu succes metode de apărare împotriva maladiei. De ce, spune Duesberg, ar fi diferit virusul SIDA? Robert Gallo, cercetătorul guvernamental care pretinde că a descoperit virusul HIV, expune, evident, un punct de vedere diferit. El susţine că virusul şi nimic altceva reprezintă cauza SIDA. De fapt, acelaşi lucru îl susţin şi toţi oamenii de ştiinţă şi cercetătorii angajaţi de guvern sau de orice organizaţie privată care primeşte fonduri pentru cercetare din partea guvernului. Opiniile diferite nu sunt permise şi, într-adevăr, Duesberg nu a reuşit să obţină fonduri pentru propriile cercetări şi a primit refuzul publicaţiilor ştiinţifice de a-i publica lucrările, de teamă că acestea ar susţine indignarea faţă de „instituţia sănătăţii”. Deşi nu s-a stabilit niciodată dacă SIDA este cauzată de un virus sau de altceva, am început să văd, destul de clar, că există o „instituţie a sănătăţii”, formată din funcţionari publici din agenţii, precum Serviciul Sănătăţii Publice, Centrele de Epidemiologie, Institutele Naţionale de Sănătate etc. şi cercetători şi oameni de ştiinţă din centre private care depind de fondurile guvernamentale pentru finanţarea cercetării. A devenit, de asemenea, foarte evident faptul că instituţia sănătăţii este foarte puternică; şi faptul că pune în aplicare dogme convenţionale şi rigide, şi că nu tolerează opoziţia. Totodată, a devenit evident curând faptul că instituţia sănătăţii măsluieşte periodic evidenţele; că statisticile şi alte date sunt de regulă îndosariate, capsate şi mutilate pentru a „dovedi” faptul că dogma oficială este adevărată. CDC (Centers for Disease Control and Prevention – Centrele de Epidemiologie şi Prevenţie), spre exemplu, au modificat definiţia SIDA de trei ori. Mai mult, există o tendinţă a acestor modificări. De fiecare dată când a fost modificată definiţia, includea din ce în ce mai multe femei (potrivit ultimei definiţii, orice femeie cu cancer cervical, ce rezultă pozitivă la testele oficiale HIV, este considerată a avea SIDA). În plus, fiecare modificare a definiţiei a extins numărul de persoane considerate a avea SIDA astfel încât, deşi potrivit definiţiei originale epidemia SIDA părea că este în descreştere, noile definiţii susţineau că aceasta exploda.
Mi-am amintit că Matilda Krim, un cercetător privat al maladiei SIDA, care primeşte fonduri guvernamentale, a apărut la televizor acum 7 sau 8 ani, pentru a declara că existau 2.000.000 de oameni infectaţi cu HIV în SUA şi că, probabil, vom fi văzut curând 2.000.000 de cazuri de SIDA (acest lucru nu s-a întâmplat).
M-am întrebat de ce muşamalizează aceşti oameni evidenţele. Răspunsul a devenit evident: BANII. Oamenii guvernului doreau să-şi extindă şi să-şi mărească agenţiile şi să promoveze în carieră; iar oamenii din afara guvernului îşi doreau din ce în ce mai mulţi bani pentru proiectele lor de cercetare private. Până în acel moment, acceptam destul de mult opinia stabilită în privinţa fumatului, adică faptul că este nociv şi că poate determina cancerul pulmonar. Însă atunci când am realizat atitudinea instituţiilor sănătăţii în privinţa SIDA, am început să-mi pun unele semne de întrebare. Ar fi posibil ca statisticile guvernului în ceea ce priveşte fumatul, asemănător celor referitoare la SIDA, să fie măsluite pentru a produce rezultatul dorit? Am început un proiect de cercetare de doi ani, al cărui rezultat este această carte.
Ca urmare a acestui proiect, am aflat multe lucruri. Mă tem că cel mai important a fost faptul că am aflat că statisticile guvernului în privinţa fumatului, precum cele referitoare la SIDA, nu sunt surse de încredere. Date importante, precum cele 400.000 de cazuri de „decese anuale cauzate de fumat", sunt pur şi simplu invenţii. Studiile care par să nege „pericolele" fumatului, spre ex. studiile pe animale sau unele studii privind fumatul pasiv, sunt fie ignorate, fie supuse manipulării şi distorsionării pentru a le alinia poziţiei oficiale.
Am scris această carte pentru a dezaproba falsa propagandă sălbatică şi iresponsabilă anti-fumat, care pune adevărul în umbră. Nu mă aştept ca ea să producă vreodată ceva bani şi nici nu mi-am propus acest lucru. Au fost trimise copii ale acestei cărţi multor edituri, însă cele subvenţionate, care primesc bani pentru tipărirea şi promovarea de carte, au refuzat-o. Toate acestea demonstrează faptul că, în această ţară, „dacă îţi doreşti presă liberă, trebuie să deţii o instituţie de presă".
M-au ajutat multe persoane la acest proiect. Soţia mea, Kristine, deşi este nefumătoare, mi-a încurajat eforturile şi îi dedic ei această carte. Peter Petrakis, fost scriitor de carte de sănătate din Washington D.C., ce locuieşte acum în statul Washington, mi-a pus la dispoziţie o mare parte din materialul iniţial, inclusiv citatele lui Mark Twain şi studiile de autopsie. Am extras idei din mesajele scrise pe fluxul de ştiri alt.smokers de pe Internet de persoane precum Joe Dawson, Robert Wagner şi Ed Dambik. Jennifer Kraljevich a realizat coperta.
Precizările legale nu ar trebui să fie necesare, însă le expun oricum. Nu sunt angajat la nicio companie de tutun. Nu deţin acţiuni în tutun. Nu am lucrat niciodată pentru vreo companie de tutun în calitate de avocat sau în vreo altă funcţie. Nu sunt nici cultivator de tutun, nici nu particip la vreo afacere de vreun fel în care obţin câştiguri din creşterea, vânzarea sau distribuţia vreunui produs din tutun.